Cu aceste intrebari in minte am inceput cel de-al doilea atelier organizat de echipa PEEP. Workshopul anterior a „pregatit” terenul pentru acesta. Ne-am pus atunci in pielea acelor actori care sunt direct implicati in procesul educational sau care pot contribui la dezvoltarea lui, iar participantii au formulat directii de actiune din perspectiva fiecaruia dintre acesti actori: universitati, studenti, companii, ONG-uri, institutii publice.

Atelierul Prinde un job! din 28 Mai, ziua din cadrul Junior Achievement Week destinata Carierei, a fost unul la care au participat alaturi de studenti, doua reprezentante ale mediului privat: Tereza Valcan, Corporate Affairs Manager la Cosmote si Flavia Tioc, Recruitment & Talent Development General Manager la Romtelecom SA.

S-a dorit punerea in duscutie a conceptului de angajabilitate, prin enumerarea catorva dintre componentele ei: printr-un exercitiu auto-evaluativ am creat cadrul potrivit pentru ca participantii sa aprecize nivelul propriu de dezvoltare a catorva dintre competentele generale. Acestea, alaturi de competentele specifice, atitudini si trasaturi personale compun angajabilitatea. Am discutat in final despre alternativele pe care le avem ca studenti de a ne dezvolta profesional prin diferite practici de educatie non-formala.

Flavia Tioc a evidentiat acele aspecte pe care un angajator le urmareste la un student sau un proaspat absolvent. Pe scurt, sunt patru lucruri in functie de care suntem „evaluati”: cunostintele pe care le avem, abilitatile pe care le-am dobandit, atitudinea cu care ne prezentam si potentialul de dezvoltare.

Cunostintele sunt in mare masura legate de specializarea pe care o avem intr-un anumit domeniu. Bineinteles ca sunt importante si, asa cum a spus si Flavia Tioc, „nu voi angaja un filosof pe un post de contabil si nici un absolvent de geografie pe un post de inginer”. Si totusi, cunostintele specifice reprezinta doar o parte din intregul la care se uita angajatorii. Cunostintele dobandite prin educatia formala, neaplicate ulterior in practica sunt repede uitate. Fie ca este vorba de un job in timpul facultatii sau de implicarea in diferite organizatii, acestea constituie contexte care ne pun in diferite situatii, rezultatul fiind exersarea unor abilitati. Atitudinea este cel de-al treilea aspect si este influentata de personalitatea noastra care se cristalizeaza si ea in urma experientelor pe care le avem. In fine, este important potentialul de dezvoltare pe care il intuieste angajatorul. Fiind vorba de ceva ce nu poate fi dovedit direct, acest potential este evaluat pe baza implicarii si angajamentelor pe care un student si le-a asumat in anterior, a activitatilor extracuriculare.

Tot Flavia Tioc a vorbit despre importanta stabilirii unei strategii si nu doar a uneia pe termen scurt, ci a unor strategii si planuri pe termen mediu si lung, strategii care sa ne ghideze in deciziile pe care le luam. A sti ce vrei sa faci, unde vrei sa ajungi, a-ti stabili teluri inalte si a pleca de la premisa ca le poti indeplini (idee cunoscuta si sub denumirea de efect Pygmalion) sunt parte constitutiva a atitudinii care este apreciata de angajatori.

Dintre avantajele mentionate de Flavia Tioc pentru inceperea activitatilor practice inca din timpul facultatii, fie ca este vorba de munca salarizata sau de voluntariat, este si acela ca ne formam o imagine exacta asupra pietei de munca, dar si abilitatea de a ne organiza viata in general.

„Puterea exemplului” este un principiu pe care Flavia Tioc ne-a indemnat sa il urmam: „Gasiti-va un mentor de la care veti invata foarte multe, gasiti-va modele pe care sa le urmati in plan profesional”.

Tereza Valcan, ne-a impartasit din experienta ei din facultate. Studenta la Comunicare si Relatii Publice, ea a vrut sa faca mai mult decat sa mearga la cursuri, motiv pentru care s-a inscris in organizatia studentilor de la Comunicare. Ulterior, si-am cautat un job de practica intr-o firma de relatii publice si comunicare. De ce? Pentu ca asa cum spune Tereza, acestea sunt experiente care ne ajuta sa ne cristalizam obiectivele pe care le avem si ne ajuta totodata sa ne raspundem la intrebarile pe care le avem despre domeniul pe care ni l-am ales. Pe ea aceasta implicare in organizatie si faptul ca a facut „cunostinta” cu partea aplicativa a domeniului pe care se specializa a ajutat-o ulterior sa obtina un job. Nu mai putin lipsite de importanta sunt retelele de cunostinte (networkul) pe care si le-a alcatuit odata cu aceste activitati, spune Tereza Valcan.

Participantii au putut discuta despre motivele pentru care un interviu se sfarseste cu dezamagirea angajatorului si cu frustrarea aplicantului, despre ce anume conteaza cel mai mult pentru ca interviul sa fie un succes, despre valorile dupa care se ghideaza o companie.

In partea a doua a atelierului participantii au completat o fisa de autoevaluare al carei rol a fost de a atrage atentia asupra importantei autoevaluarii nivelului profesional la care se afla. Intrebarile au vizat atat abilitatile specifice cat si pe cele generale.

Aceste fise de autoevaluare au constituit punctul de plecare pentru cea de a treia parte a atelierului, discutiile orientate spre gasirea acelor activitati si modalitati prin care studentii ii pot creste angajabilitatea. Dintre activitatile la indemana sunt internshipurile, voluntariatele in ONG-uri, trainingurile si scolile de vara.