Ce mă face pe mine potrivit pentru un anumit job? În funcție de ce mă evaluează angajatorii când aplic pentru un job? Ce trebuie să învăț, ce trebuie să experimentez, ce atitudine trebuie să am, astfel încât să fiu considerat/ă potrivit/ă pentru un anumit post și pentru o carieră anume?

Cu aceste întrebări în minte am început cel de-al doilea atelier organizat de echipa PEEP. Workshopul anterior a „pregătit” terenul pentru acesta. Ne-am pus atunci în pielea acelor actori care sunt direct implicați în procesul educațional sau care pot contribui la dezvoltarea lui, iar participanții au formulat direcții de acțiune din perspectiva fiecăruia dintre acești actori: universități, studenți, companii, ONG-uri, instituții publice.

Atelierul Prinde un job! din 28 Mai, ziua din cadrul Junior Achievement Week destinată Carierei, a fost unul la care au participat alături de studenți, două reprezentante ale mediului privat: Tereza Valcan, Corporate Affairs Manager la Cosmote și Flavia Tioc, Recruitment & Talent Development General Manager la Romtelecom SA.

S-a dorit punerea în discuție a conceptului de angajabilitate, prin enumerarea câtorva dintre componentele ei: printr-un exercițiu auto-evaluativ am creat cadrul potrivit pentru ca participanții să aprecize nivelul propriu de dezvoltare a câtorva dintre competențele generale. Acestea, alături de competențele specifice, atitudini și trăsături personale compun angajabilitatea. Am discutat în final despre alternativele pe care le avem ca studenți de a ne dezvolta profesional prin diferite practici de educație nonformală.

Flavia Tioc a evidențiat acele aspecte pe care un angajator le urmărește la un student sau un proaspăt absolvent. Pe scurt, sunt patru lucruri în funcție de care suntem „evaluați”: cunoștiințele pe care le avem, abilitățile pe care le-am dobândit, atitudinea cu care ne prezentăm și potențialul de dezvoltare.

Cunoștiințele sunt în mare măsură legate de specializarea pe care o avem într-un anumit domeniu. Bineînțeles că sunt importante și, asa cum a spus și Flavia Tioc, „nu voi angaja un filosof pe un post de contabil și nici un absolvent de geografie pe un post de inginer”. Și totuși, cunoștiințele specifice reprezintă doar o parte din întregul la care se uită angajatorii. Cunoștiințele dobândite prin educația formală, neaplicate ulterior în practică sunt repede uitate. Fie că este vorba de un job în timpul facultății sau de implicarea în diferite organizații, acestea constituie contexte care ne pun în diferite situații, rezultatul fiind exersarea unor abilități. Atitudinea este cel de-al treilea aspect și este influentață de personalitatea noastră care se cristalizează și ea în urma experiențelor pe care le avem. În fine, este important potențialul de dezvoltare pe care îl intuiește angajatorul. Fiind vorba de ceva ce nu poate fi dovedit direct, acest potențial este evaluat pe baza implicării și angajamentelor pe care un student și le-a asumat în anterior, a activităților extracurriculare.

Tot Flavia Tioc a vorbit despre importanța stabilirii unei strategii și nu doar a uneia pe termen scurt, ci a unor strategii și planuri pe termen mediu și lung, strategii care să ne ghideze în deciziile pe care le luăm. A ști ce vrei să faci, unde vrei să ajungi, a-ți stabili țeluri înalte și a pleca de la premisa că le poți indeplini (idee cunoscută și sub denumirea de efect Pygmalion) sunt parte constitutivă a atitudinii care este apreciată de angajatori.

Dintre avantajele menționate de Flavia Tioc pentru începerea activităților practice încă din timpul facultății, fie că este vorba de munca salarizată sau de voluntariat, este și acela că ne formăm o imagine exactă asupra pieței de muncă, dar și abilitatea de a ne organiza viața în general.

„Puterea exemplului” este un principiu pe care Flavia Tioc ne-a îndemnat sa îl urmăm: „Găsiți-vă un mentor de la care veți învăța foarte multe, găsiți-vă modele pe care să le urmați în plan profesional”.

Tereza Valcan, ne-a împărtășit din experiența ei din facultate. Studentă la Comunicare și Relații Publice, ea a vrut să facă mai mult decât să meargă la cursuri, motiv pentru care s-a inscris în organizația studenților de la Comunicare. Ulterior, și-a căutat un job de practică într-o firmă de relații publice și comunicare. De ce? Pentu că așa cum spune Tereza, acestea sunt experiente care ne ajuta să ne cristalizăm obiectivele pe care le avem și ne ajută totodată să ne răspundem la întrebările pe care le avem despre domeniul pe care ni l-am ales. Pe ea această implicare în organizație și faptul că a făcut „cunoștiință” cu partea aplicativă a domeniului pe care se specializa a ajutat-o ulterior să obțină un job. Nu mai puțin lipsite de importanță sunt rețelele de cunoștiințe (network-ul) pe care și le-a alcatuit odată cu aceste activitati, spune Tereza Valcan.

Participanții au putut discuta despre motivele pentru care un interviu se sfârșește cu dezamăgirea angajatorului și cu frustrarea aplicantului, despre ce anume contează cel mai mult pentru ca interviul să fie un succes, despre valorile după care se ghidează o companie.

In partea a doua a atelierului participanții au completat o fișă de autoevaluare al carei rol a fost de a atrage atenția asupra important autoevaluării nivelului profesional la care se află. Întrebările au vizat atât abilitățile specifice cât și pe cele generale.

Aceste fișe de autoevaluare au constituit punctul de plecare pentru cea de a treia parte a atelierului, discuțiile orientate spre găsirea acelor activități și modalități prin care studenții își pot crește angajabilitatea. Dintre activitățile la indemână sunt internshipurile, voluntariatele in ONG-uri, trainingurile și școlile de vară.