I want to LEAP!

I want to LEAP!

Ce aduce la un loc o echipă? Strategii de HR, mult, mult timp, jocuri interactive - sunt desigur elemente importante regăsite în cărţi de specialitate şi strategii de care am auzit cu toţii. Deşi am gustat dintre toate acesta, puţine ne-au ajutat să răspundem cu adevărat la întrebarea cu care începem acest articol. De fapt, în spiritul educaţiei non-formale, nimic nu ne-a ajutat mai mult ca practica programului de internship dezvoltat de LEAP în ultimile luni.

Începem cu momentul ZERO: Procesul de recrutare ar putea debuta cu descrierea: ”Toate bune şi frumoase aşadar în teorie, până la experienţa organizării unui interviu”. De fapt, procesul a fost cel mai tehnic stadiu dintre etapele din această perioadă, dar în acelaşi timp şi cel mai imaginativ. Am lucrat împreună la profile de voluntari şi planuri de viitor, iar după e-mailuri şi sortări în baze de date te afli dintr-o dată pe cealaltă parte a ”baricadei”, nu intervievat, ci intervievator: observând cum profile fără nume încep să prindă contur, cu un dialog, cu emoţiile ambelor părţi şi mai ales cu acea potrivire care te face să exclami: ”DA! Cu siguranţă aş lucra cu ei”. Este desigur un proces subiectiv, dar înveţi cât de mult contează un feedback şi cât de mult contează să ţii legătura cu persoane care ne-au onorat cu dorinţa lor de a face parte din LEAP.

Ce aduce la un loc o echipă? Fiecare întrebare vine cu provocarea sa. De la bun început, gândul care ne-a însoţit a fost să începem prin a forma o viziune, o misiune, conform intereselor şi obiectivelor comune.

Prima impresie contează, se spune, dar a doua a fost şi mai şi. Pe 26 august 2009, la ”cetăţuia wireless” din Cişmigiu, ne-am cunoscut într-un context mai mare, am răspuns la întrebări, am lansat o provocare comună şi am declarat oficial începutul programului de internship LEAP.

Au trecut aproape trei luni şi jumătate de atunci, iar ceea ce s-a întâmplat pe parcurs, ar merita articole separate, descrieri comice şi în acelaşi timp şi pagini întregi de lecţii primite de la persoanele care ni s-au alăturat. La sfârşitul lui noiembrie s-a încheiat perioada de evaluare şi am fost plăcut surprinşi şi impresionaţi de răspunsurile la întrebările noastre. Momentele preferate petrecute în LEAP se regăseau în proiectele realizate, cum a fost dezbatere “Educaţie non-formală: investiţie pe termen lung sau necesitate?” sau cele trei zile de teambuilding de la Poiana Ţapului. Fie că am râs amintindu-ne de masa festivă de sfârşit de training, fie că am zâmbit trist cu gândul la întâlnirile mult prea matinale de sâmbătă, ne-am dat seama că merită într-adevăr să continuăm ceea ce am început.

Suntem conştienţi de provocările care ne aşteaptă mai departe, şi de energia care ne animă să răspundem împreună la noi întrebări. La finalul acestei perioade de internship, suntem bucuroşi şi mândri să îi invităm pe noi membri LEAP şi le mulţumim tuturor intern-ilor care ne-au fost alături.

Pentru tot ajutorul în timpul teambuildingului nu îl putem uita pe Iulian Olariu, de la HOLA. Trainingul de echipă şi ideile de organizare au contribuit mult la definirea unei direcţii comune pe durata teambuildingului.

Ce se întâmpla acum? Revenim în curând cu rezultatele şedinţei foto pentru noua echipă şi descrieri în stil propriu. Până atunci, chiar daca nu am avut atâtea camere de fotografiat pe câte ne-am fi dorit la fiecare întâlnire, facem o incursiune fotografică, în ultimele trei luni.

I want to LEAP!

What brings together a team? HR strategies, a lot of time, interactive energisers, they are all important elements we could all me in books and articles. Although we admit we have tasted a bit of everything we could think of, when it comes to building a team, nothing helped us more than the practice during the LEAP internship program we have developed and sustained for the last months. All in the good faith of non-formal education, of course.

First and foremost, the story begins with the recruiting process. It may just as well start with the following description: “All was well in theory, until the experience of the interviews”. Yet, the process itself was both very technical and imaginative at the same time. We worked together on the volunteer profiles and future plans, but after mails and data bases, you’re suddenly confronted with the role of the interviewer: noticing how nameless profile start shaping themselves after the likes of those interviewed, making one go “yes! That’s the one”. We are all aware of how biased the interviews are, but they are also very educational when thinking how important the feedback was, or when learning how much it matters to keep in touch with the persons who wished to be part of LEAP.

What brings together a team? Every question is accompanied by its challenge. From the start to go, the guiding principle was to start shaping a vision, a mission, according to our common interests and objectives.

They say the first impression matters, but the second one was bound to surpass it. We all met for the first time in a general meeting on the top of the “wireless hill”, in Park Cişmigiu, on the 26^th August 2009. Questions were answered, together with a common challenge while officially declaring the start of the LEAP internship program.

There have been almost three months and a half since the internship started, and everything that has happened during this time earns its right to  individual articles, comic depictions and pages of lessons we have received from one another. The evaluation period ended at the beginning of December and we were very pleasantly surprised and impressed by the answers we have received to our questions. Our favourite moments in LEAP could be identified in the projects we have realised, as it is the case of the debate “Non-Formal Education: long-term investment or just a trend?“, or during the three teambuilding days from Poiana Ţapului. Whether we laughed together of the memories from the festive dinner after the trainings, or whether we remembered not so joyfully the early-morning project meetings during the weekends, we all agreed on the value of continuing what we have started.

We are aware of the challenges that lie ahead, and of the energy which drives us forth to new questions. At the end of this internship program, we are glad and proud to invite our new members into the team and we give our thanks and sincere appreciation to all the interns who have worked alongside with us.

For all the help and the support during the teambuilding we cannot forget Iulian Olariu, from HOLA. The team-training and his ideas of organizing it has contributed significantly to defining a common direction throughout the teambuilding.

What happens now? We will be back soon with news about the team and the results of the photo shoot we are undertaking at the end of December. Until then, please visit our video gallery while we take a walk down memory lane.

No related posts.