[lang_ro]Training cu Christian Sholtes[/lang_ro] [lang_en]Christian Sholtes training[/lang_en]

[lang_ro]Titlul trainingului a fost “Leadership personal” iar reacţia mea imediată: “Iaaaaaar leadership?!? Mai fusesem la traininguri pe temă iar în plus, multitudinea de cărţi despre leadership, carisma si tehnici de persuasiune, mă fac să am o reacţie de respingere când vine vorba de “predici” pe teme precum leadershipul şi arta conducerii.

Am mers la training din două motive principale: să îl cunosc personal pe Christian Scholtes despre care auzisem şi să îmi întăresc sau din contră, să îmi infirm părerea pe care o aveam, anume că leadershipul se face şi nu se predă. Am mers şi foarte bine am facut.

Trainingul s-a structurat în jurul a două concepte: leadership in raport cu ceilalti şi leadership personal. Componenta esenţială pentru ambele este aceeaşi, anume consistenţa dintre nivelul declarativ si cel procedural, respectiv ‘to walk the talk’ – sa ai pareri (declarate) cu care sa fii de acord (in ceea ce faci).

Ştim, un lider are viziune, are followers, are o imagine de ansamblu a mediului în care acţionează, însă esenţial este ca tot el să fie şi primul care face pasul înspre acea viziune, numai în acest fel el putând fi perceput ca lider autentic.

Iar in acest sens, până să ajungem însă la a fi lideri pentru alţii, avem nevoie să fim liderii propriei persoane, să avem o viziune despre noi şi să întreprindem acţiuni specifice care să ne apropie de aceasta. Ajunşi în acest punct, faceţi exerciţiul pe care l-am făcut şi noi: ne-am gândit care sunt pasiunile pe care le avem (sau pasiunea), si anume acele lucruri care fac să pară că timpul trece într-o clipită şi pe care simţim că le facem cu mare uşurinţă (somnul şi shoppingul  nu reprezintă neapărat o alegere validă – mai trebuie să şi poţi fi plătit  la un moment pentru acea activitate). A-ţi construi cariera pe o pasiune  personală este premisa succesului, în vreme ce a ţi-o construi pe oportunităţi şi “mode” trecătoare este drumul spre mediocritate.

Chiar dacă definirea acelei viziuni, respectiv a pasiunii pe care viziunea să fie construită, nu este întotdeauna uşor de realizat, aceasta mai trebuie completată de cîteva „discipline”, care să o facă să „funcţioneze”. Când suntem pasionaţi de ceva, ne dorim să ştim cât mai multe despre acel lucru iar asta este chiar ceea ce trebuie să facem: să învăţăm continuu, să aducem la zi cunoştinţele respective. Este nevoie totodată să legăm pasiunea de alte acţiuni şi activităţi fără de care ea nu ar putea să se desfăşoare. Un fel de orchestră, în care pasiunea noastră corespunde viorii întâi, iar ceea ce o face să fie completă este restul orchestrei sau acompaniamentul. De prea multe ori însă se întâmplă să uităm care este de fapt vioara întâi (pasiunea) şi să confundăm mijlocele cu scopul pe care îl avem. În limbaj organizaţional i-am spune „prioritizare” a ceea ce avem de făcut. Şi dacă aţi crezut că asta e tot, ei bine nu chiar, două lucruri mai sunt de adăugat. Primul este acela că nu (trebuie să) ne dorim să ne consumăm resursele, ci să le gestionăm  si sa le dezvoltam cât mai bine (fie că aceste resurse sunt fizice, sociale, intelectuale sau spirituale).  Al doilea lucru ar fi sa investim timp şi disponibilitate in calitatea relaţiilor pe care le stabilim.

Un ultim aspect care merita menţionat este cel privitor la defectele şi calităţile fiecăruia dintre noi. De atatea ori ni se spune sau ne propunem să ne diminuăm defectele, eventual să le eliminăm cu totul – însă cheia  excelenţei nu constă în minimizarea defectelor ci în „exploatarea” pe termen lung a  talentelor, a intereselor… a pasiunilor noastre.[/lang_ro]

[lang_en]Blog entry about a PEEP training with Christian Sholtes. Unfortunately we do not have an English translation at this time. Please come back real soon and don’t forget about our other posts.[/lang_en]

No related posts.